(text
început târziu, în noapte, pe 12 februarie, continuat pe zi, 15 februarie...)
Clar, iepei
mele îi trebe un căruțaș cu printzip, preputz și predispozitzie vitală, toate
intacte. Abia ce-am deșurubat-o din harnașamentul de seară, ce cuprindea și o
mini-fustă, de culoare roșie – cum se cerea în invitație – că a și luat-o
razna...
Vrea aia și
vrea aia... vrea atingeri, vrea prelingeri, voci cu surdina pusă... Un frison
al coapsei, un arici la glesnă (sărmana glesnă scrântită), o adiere de
albastru-verde-gri luminos, mângâieri cu intensitate progresivă, reveniri,
depărtări, înțelegeri tacite, tăceri subite și iar... pasiune eliberată de
compromisuri, de amăgiri ale unui trecut
asumat. Pasiune desvoltată pe o pagină nouă, deschisă de un bărbat și
(re)scrisă de o femeie.
Simplu, ca
la începuturi, înainte ca toate acestea să devină aFacerea lumii sau produsul
consumabil al lunii...
Bref. La Panic! Club se promitea o seară de
miercuri cu Meniu à la carte – ”o ediție limitată cu/despre/anti-dragoste” – așadar, muzică și poezie pe
temă dată: amor licențios, pasiuni flamboaiante, ”gelozii mistuitoare” și, speram
eu, cu voia dumneavoastră... umor integrat, căci, ce este viața fără un hohot
de râs, cinstit și pofticios?
Maestrul de
ceremonii, Adrian Suciu, ne-a luat
tare din prima; de fapt, de la a doua frază, printr-un sfat de om (de litere)
pățit, adresat unei mai tinere poetese, dacă nu greșesc, Alina Ușurelu: - Draga mea,
să știi: publicul e o curvă! O mare curvă!...
Zdrang! Mi
s-a rupt filmul la minutul 13-14! Film voalat
deja de frigul de afară, de focul din mine, de aerul condiționat din interior.
/ aparte: - Să-i trag una între felinare
celui ce-a inventat A.C.eul! / Restul serii a baleiat între: poezele
dulceag-filosofice, cu iz de *băieții deștepți gândește adânc*, vezi: David Dango și Dan Alexandru, dar sunt tineri și încă nevorbiți... la microfon cu
public; mini-maximele forțoase, forțate de greul Liviu Andrei; licuricii discret-inocenți, aduși pe scenă de Alice Popescu și Teda Peleș; sarcasmul inspirat și savuros al lui Viorel Gaiță, construind imaginea unui
Personaj vs. Omul-și-Opera, toate acestea purtând, întâmplător, un singur nume –
Adrian Suciu –, și a cărui minge de
zburătăcitor hazliu, ridicată la fileu spre public, a fost aplicată la fix de Sanda Nicucie, printr-o inspirată și
grațios-zâmbitoare voltă poetică; cumva, aceasta a fost adevărata surprinză a nopții, petrecută într-un
beci numit Panic!, afumat și înghețat,
și care oferă spre larg-consum, distracție
cultă și culturalnică, pe alocuri...
Pe partea
muzicală, seara a fost deschisă de trei dintre cei cinci băieți din trupa Moebius – dar, nu prea eram atentă,
fiindcă eram în zona urărilor de La mulți ani! pentru prietena ce
mi-a făcut invitația, Monica Berceanu,
un talent literar proaspăt, de care vom mai auzi, talent născut din patimi și dintr-un
simț al prezentului oportun –, seară întreținută
spre noapte, la foc viu, intens-rafinat cu haz de necaz, de Cristi Dumitrașcu, chitară/voce, și ai
săi frendzi : Andreas
Aron, bass, și Daniel Secărea,
tobe.
Au mai fost
câteva interludii liricoidale, - iertare!,
că nu am reținut numele protagoniștilor...
Cuburile de
gheață din vodkă se topiseră cam de aici: https://www.youtube.com/watch?v=mNgJ-Yw-0fU Nu aveți idee ce fabulos au răsunat versurile
lui George Astaloș sau licențioasele
lui Liviu Vișan prin vocea lui
Cristi Dumitrașcu, într-un beci recuperat dintr-un București interbelic, de
mult uitat... în fine... am plecat când începuse a citi kala kalajnicov, fiindcă aveam vezica plină, și cine, pana mea!, ar
face pipi într-un loc numit Panic!, la stânga, pe Academiei, în pasaj!?!
...cuburile mai
clipoceau încă, în mersul săltăreț la pas vioi... în lungul drum al fetei către
casă...
(post)motto:
Daria: - Nu ni se cuvine nimic!...
Liloo: - Deși, merităm totul!...
Bibliografie selectivă:
UndeCeCând fu:
Partener media:
Printre invitați:
Alice Popescu
Liviu Andrei
Viorel Gaiță
T.S. Khasis (nu l-am
prins sau n-a venit):
Cristi Dumitrașcu &
Friends
Moebius
Moderator:
Adrian Suciu
